Aseara a dat o masina peste mine pe trecerea de pietoni, in timp ce traversam pe culoarea verde. Sunt inca ametita de cap, si inca nu realizez exact ce s-a intamplat. Stiu doar ca in urma neatentiei dobitocului aluia, m-am ales cu un picior in ghips, o durere groaznica in cot, si alte cateva vanatai, nu atat urate, cat foarte, foarte dureroase. Ah, si o durere de cap, din acelea de-ti vine sa bati cu el de pereti, doar-doar o trece. Doua saptamani trebuie sa stau in casa.
Aseara pe la spital, tatal vinovatului mai ca nu spunea ca-s bine, de fapt zicea ca n-am patit mai nimic. Bine, bine, dar cu durerea cum ramane? In plus, eu-s accidentata, puteam sa mor, in timp ce boul de ficioru-tu nu are nici o zgarietura; creierii probabil ii sunt cam zdruncinati de la toate porcariile pe care le fumeaza, in rest e bine-sanatos. A ramas fara permis; ei hai, asta da tragedie. I-l dau pe-al meu, daca-mi da un picior sanatos si-mi ia durerea.
Si-mi garanteaza ca peste o saptamana, o luna, un an, nu voi face nu stiu ce complicatie pe la cap, ca am dat atat de tare cu el de parbriz, ca i l-am facut tandari. Una peste alta, descopar pe masura ce stau, noi dureri si vanatai, care ma incomodeaza si ma umplu de nervi. Cand ti-e dat sa treci prin asa ceva, nu te scapa nici dracu`! Ba inca am avut noroc, o stea acolo sus care m-a pazit de mai rau. Unii pur si simplu nu ar trebui sa posede permis! Sau masini! Cu draci...