A trecut mult timp, am urat multi ani, multi oameni. Pe urma m-am resemnat, ca intr-un final sa ma ascund dupa tragedia copilariei mele. Mare greseala. Oare chiar nu stiusem ca oamenii gresesc? Ca suntem supusi pacatului, ca ranim pe cei dragi, ca in loc sa-i protejam nu facem decat sa le distrugem viata?
Oamenii gresesc, dragii mei. Mi-au tebuit mai bine de doua decenii, pana sa-mi dau seama ca trebuie sa inveti sa ierti. Sa renunti la intrebari, pentru ca raspunsurile vor veni toate, la timpul lor. Mi-au trebuit multe pacate , multe sticle de alcool, multe linii prizate prin baile hotelurilor, pana sa inteleg ca niciodata nu voi putea da mana cu cineva, atata timp cat am pumnul strans , sub forma de amenintare.
Mi-am deschis sufletul, am intins mana , am sters trecutul si am iertat. Fara intentii ascunse.
Azi am un tata, o mama si un iubit. Am atatea de recuperat. Mi-ar mai trebui o viata, dar o sa incerc pentru inceput sa profit din plin de asta pe care-o am.